De mortuis, nihil nisi bene, spune stravechiul dicton latin, potrivit caruia ar trebui sa vorbim numai despre calitatile celor decedati. Raoul Sorban a decedat la venerabila varsta de 94 de ani. Venerabila a fost insa numai varsta, nu si controversata personalitate a disparutului. Ultima nu prea permite respectarea dictonului roman. Nascut in anul 1912, Sorban ar fi supravietuit in umbra parintelui sau, compozitorul Guilelm Sorban, autor al unor "hituri" din vremuri mai linistite, cum ar fi valsul Barca pe valuri. Dar el avea sa infrunte valuri mai putin prietenoase decat cele ale notelor muzicale. Si avea sa se dovedeasca a fi un carmaci deosebit de abil. Ar fi ramas, probabil, in acest anonimat, daca nu ar fi fost transformat peste noapte in salvatorul a zeci, apoi sute si, in sfarsit, mii de evrei din Transilvania. Datorita acestor merite, in anul 1987 el avea sa devina unul din primii romani pe care Institutul Memorial Yad Vashem din Ierusalim avea sa-i onoreze cu titlul de Drept intre Popoare. S-a zvonit ca a beneficiat si de o pensie din Israel si ca fiica lui Sorban s-ar fi bucurat de o substantiala bursa la Universitatea Tehnica din Haifa. Nu am putut confirma niciodata zvonul. Merite atribuite lui Sorban s-au datorat unei imposturi. A existat, intr-adevar, o retea in Ministerul de Externe al Romaniei care a participat la salvarea unor evrei maghiari, transilvani, dar si de alte nationalitati, carora le-a facilitat tranzitul din Ungaria prin Romania, cu destinatia Palestina. Centrul acestei retele se afla la legatia romana din Budapesta. Numai ca Raoul Sorban n-a facut niciodata parte din ea. Au existat, de asemenea, si independent de aceasta retea, romani de omenie in Clujul ocupat de autoritatile horthiste, care s-au expus unor pericole uriase, ajutand evrei din Transilvania sa treaca ilegal frontiera, in apropiere de Manastur sau de Turda. Cel mai activ di