Lipsa lemnelor de foc a afectat functionarea Directiei Generale a C.F.R. din Muntenia si Oltenia, in iarna din 1918-1919. Cum salariatii nu puteau lucra in frig, A. Saligny, ministrul lucrarilor publice (1918-1919), a cerut la 20 decembrie 1918 sa se achizitioneze 9000 m? lemne de foc cu pretul de 41 lei/m? de la I.C. Sassu.
Materialul lemnos trebuia incarcat in vagoane si transportat, in maximum 2 luni, in statiile Schitu Golesti, Campulung, Slanic Prahova, Poiana si Varbiloiu. Lemnele au costat 369.000 lei si s-au platit din fondul general de aprovizionare cu materiale al C.F.R. Necesarul de lemn de foc a fost acoperit si prin 250 de vagoane de lemne, oferite Directiei Generale a C.F.R. de Comandamentul trupelor din Transilvania (15 ianuarie 1919). Lemnele s-au preluat din gara Brasov cu pretul de 600 lei/ vagon, achitandu-se in total 150.000 lei. Tranzactia s-a platit din fondul general de aprovizionari materiale al Directiei Generale C.F.R. Dupa cumpararea celor 250 de vagoane cu lemne de foc, Comandamentul Militar Sibiu a oferit Directiei Generale a C.F.R. alte 2.000 de vagoane, insa la pretul de 1.600 de coroane pentru un vagon de 10.000 kg, ceea ce insemna o crestere a ofertei cu 400 coroane/ vagon. Guvernul a aprobat cumpararea lemnelor de foc la pretul cerut de producator determinat "de lipsa ce se simte de lemne de foc" si pentru a evita o greva a lucratorilor. Valoarea totala a furniturii a fost de 3.200.000 coroane, echivalentul a 1.600.000 lei. Plata sumei s-a facut, la 18 ianuarie 1919, din fondul general de aprovizionare al Directiei Generale a C.F.R.
Nici Ministerul Lucrarilor Publice (M.L.P.) nu a avut rezolvata problema incalzirii pe timpul iernii. Comandamentul si Serviciile Superioare ale Armatei Germane au avut sediul in localul M.L.P., germanii deteriorand in noiembrie 1918, cand s-au retras, instalatiile de incalzire, pe unele c
