Exista prietenii care se construiesc cu greu, in timp. Si exista alte prietenii, ciudate, care par a fi preexistente, premeditate de destin, independente de vointa noastra si care probabil ca nu se sfarsesc nici dupa moarte. Sunt acei oameni pe care, desi ii vezi pentru prima oara, ai sentimentul ca ai fost prieten cu ei dintotdeauna.
Pe Serban Georgescu l-am cunoscut prin Bose si intalnirea noastra a fost atat de fireasca, incat nici n-o mai tin minte. Am lucrat o vreme impreuna. Ne-am vazut foarte rar in toti acesti ani, dar el a fost prezent mereu in viata mea, in ganduri, in discutiile cu altii, in arena sociala, in diverse alte imprejurari neasteptate. Si aflam constant despre el tot felul de lucruri, fara sa-mi fac neaparat un scop din asta. Era ca si cum cineva avea grija sa ma informeze constant despre lucruri din viata lui.
Serban este inclasabil si unic. Pot sa va spun cu ce se ocupa: un explorator care isi documenteaza expeditiile prin filme, fotografii si texte.
Este alpinist, cameraman, monteur, producator TV, fotograf, jurnalist...
Asta face, dar lui ii place sa-si spuna cetatean universal. Adica un om care, nascut pe aceasta planeta, si-a facut o datorie si un sens in viata din documentarea minunatei lumi in care traieste.
Serban s-a nascut pe 31 ianuarie 1973 in Bucuresti. A fost jucator de rugby profesionist - 10 ani la clubul Grivita, dintre care 3 in echipa nationala de juniori. Cand a murit tatal lui, era student la constructii si, pentru ca avea nevoie de bani, s-a angajat hamal la descarcat camioane cu marfa la un angro. A abandonat sportul, n-a terminat facultatea si a practicat multe alte meserii ca sa sa-si intretina familia.
Dar in acelasi timp acest om devora - atunci ca si azi - cantitati imense de cultura. Este un mare fan al literaturii latino-americane si un colectionar de muzici bune. De fapt,
