Washington, capitala geopolitica a lumii, este teatrul unui continuu conflict al viziunilor si ideilor cu privire la modul in care SUA ar trebui sa-si organizeze strategia globala. Numeroase scoli de gandire geostrategica, sustinute de grupuri si organizatii mai mult sau mai putin formale, se lupta pentru suprematie, incercand sa-si impuna principiile si solutiile. Fiecare incearca sa convinga de ce problemele sau conceptele-cheie in jurul carora isi construiesc paradigma sunt cele adecvate intereselor SUA, comunitatii internationale si prioritatilor momentului. Recenta preeminenta si publicitatea facuta unei astfel de scoli (neoconservatorismul) i-a facut pe multi sa supraestimeze impactul acestor curente de gandire si dispute doctrinare asupra liniei de politica externa americane. Multi sunt cei care au ajuns sa creada ca unicul factor ce determina aceasta linie este dat de apartenenta la o scoala de gandire sau alta a unor membri ai administratiei. In afara Americii aceasta credinta are uneori manifestari fanteziste, cum ar fi de pilda opinia ca principiul calauzitor al politicii externe a unor tari precum Romania ar trebui sa fie alinierea la ultimul curent influent in Washington sau la curentul ce pare ca va sa influenteze viitoarea administratie. De pilda, in recenta disputa creata de propunerea privind retragerea din Irak a fost invocat intre altele si argumentul ca aceasta miscare este necesara ca o realiniere la o viitoare (nenumita) scoala de gandire din Washington ce ar urma sa ia locul celei neoconservatoare. Ideea in sine este evident excentrica, dar simplul fapt ca a fost rostita ne obliga la o discutie privind peisajul actual al curentelor de gandire in politica externa americana, a relatiei lor cu realitatea politica si a perspectivelor de viitor. Neoliberalism, neorealism si geoeconomie O trecere in revista a principalelor scoli de gandire geostrateg