Am abordat într-o recentă emisiune de televiziune, realizată de reputatul jurist Corneliu Turianu, o temă care s-a aflat în primul plan al atenţiei publicului la sfârşitul şi începutul de săptămână. Este vorba despre judecarea recursului procurorilor făcut la decizia instanţei de a-l elibera din arest preventiv pe Ovidiu Tender, după mai mult de trei luni în care, susţin apărătorii săi, a fost reţinut abuziv. Având la îndemână stenograma şedinţei şi consemnările din presă am refăcut, împreună cu telespectatorii, filmul aiuritor al unei zile în care s-au concentrat, parcă, toate hibele unei justiţii departe de a fi reformate. Cu Codul de Procedură în mână, Corneliu Turianu a analizat şi (des)calificat toate abuzurile şi încălcările de reguli şi regulamente care s-au produs pe parcursul acelei zile în care parcă toată lumea s-a înhămat la muncă patriotică. Pentru că este vorba despre o zi de duminică, când, de regulă, instanţele nu lucrează, dar când s-au aflat la post şi judecători de rezervă şi procurori de rezervă, şi avocaţi din oficiu.

Într-un cuvânt, toată recuzita. După ce mai mult de 12 ore, sala de tribunal a fost transformată laolaltă de acuzatori, apărători şi judecători într-un maidan pe care puţin a lipsit să se declanşeze o păruială generală, la „douăşpe trecute fix” s-a rezolvat cazul: Tender a fost trimis înapoi în arest!

O victorie a Parchetului, pentru obţinerea căreia nu s-a precupeţit nimic: nici argumente, nici influenţă, nici abuzuri sau nerespectări ale drepturilor celor cu care s-a aflat în competiţie. De mai bine de trei luni procurorii din acest caz par a nu face altceva decât a găsi noi motive pentru a-l reţine pe omul de afaceri în arest. În mod normal, în trei luni cercetarea ar fi trebuit să zbârnâie, iar dosarul să ajungă la instanţă. Nu numai că nu s-a întâmplat aşa ceva, dar la debutul şedinţei de duminică s-a schimbat şi î