Astazi am sa va spun o anecdota: pe cănd lucram la străngerea materialelor pentru un proiect X, dupa ce asteptasem cu zămbetul pe buze saptamăni de-a răndul un sfert de pagina care sa vorbeasca implicit despre obiectivele si aspiratiile persoanelor in organizatie, unul dintre oamenii clientului, rapus de solicitanta misie, mi-a spus cu o adorabila sinceritate: âStii ce, eu nu ma simt in stare sa-ti dau nici
Astazi am sa va spun o anecdota: pe cănd lucram la străngerea materialelor pentru un proiect X, dupa ce asteptasem cu zămbetul pe buze saptamăni de-a răndul un sfert de pagina care sa vorbeasca implicit despre obiectivele si aspiratiile persoanelor in organizatie, unul dintre oamenii clientului, rapus de solicitanta misie, mi-a spus cu o adorabila sinceritate: âStii ce, eu nu ma simt in stare sa-ti dau nici un text. Pe vremuri eram bun la compunere, dar parca m-a lasat inspiratia. Pune tu de la tine ce vrei...". Pentru foarte multi, sa lucrezi in comunicare inseamna sa fi fost bun la compunere in scoala primara si cumva sa nu-ti fi pierdut exercitiul, ocupăndu-te, Doamne fereste, de lucruri mai serioase. In ochii unora, cantonata undeva, intre opt si zece ani, maturitatea comunicatorului nici nu trebuie sa aspire la mai mult. Masele tind spre infantilizare. Consumatorul, pentru multi, e manipulabilul cu carucior vărfuit din supermarket - are, n-are nevoie - sau doar leguma din fata televizorului. Nu e nici o surpriza cănd publicitarul de rănd se supune - din rutina sau comoditate - aceleiasi legi a infantilizarii la vărsta adulta si, de parca ar fi conectat telepatic la programa de clasa a treia, cum se schimba anotimpul, cum pac la razboiu: âprimavara asta", âiarna asta", de parca am trai, din nou si din nou, intr-un prezent continuu, care, sedus de propriul sarm, nu mai are loc si pentru evolutie si pentru viitor. Cu regret constat ca