Inainte sa paraseasca definitiv conducerea SRI, Radu Timofte a reusit sa le strice vacanta parlamentarilor.

El a pus capat definitiv falsei controverse privind demisia sa printr-o scrisoare adresata forului legislativ si formulata in termeni extrem de clari: eliberarea din functie ceruta presedintelui este echivalenta cu o demisie si este perfect legala.

A doua demisie a directorului SRI nu ar fi fost necesara fara agitatia creata - inutil, dupa cum se vede - de Birourile Permanente ale Camerelor reunite, care s-au dat de ceasul mortii sa demonstreze ca demisiile directorilor serviciilor de informatii inaintate presedintelui nu ar fi fost de fapt legale.

Brusc, dupa primirea scrisorii domnului Timofte, parlamentarii s-au linistit, iar presedintele Camerei Deputatilor Bogdan Olteanu a declarat chiar ca parlamentul va lua act de demisiile directorilor SRI si SIE fara a le supune la vot.

Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a tacut. Toata mania proletara care-l cuprinsese saptamana trecuta pare sa se fi topit.

Noua ne-au ramas insa in memorie cateva din zicerile sale, mai ales aceea ca directorilor serviciilor de informatii nu li se pot aplica prevederile din Codul Muncii privind demisia, ca act unilateral, ca doar „nu este vorba de un sef de sectie de la 23 August” (am citat din memorie).

Lasam la o parte reminiscentele/nostalgiile trecutului, in care persista denumirea veche a societatii Faur de astazi, dar nu putem sa nu ne minunam de conceptia pe care al doilea om in stat o are despre statul de drept: adica legea care se aplica tuturor muritorilor nu li s-ar aplica celor din servicii!

Si noi care, in naivitatea noastra, credeam ca suntem cu totii egali in fata legii! Sa revenim insa la agitatia inutila creata de membrii birourilor permanente pe tema demisiei directorilor SRI si SIE. @N