In plina canicula, Guvernul anunta o masura buna sa provoace frisoane majoritatii populatiei urbane. Anume, ca a renuntat la pretul national de referinta pentru energia termica si a liberalizat complet tarifele. Producatorii si distribuitorii le pot acum salta oricat, avand pozitie de monopol. Deocamdata, se estimeaza, cu vreo 15-20%. Primariile vor acoperi o parte din costuri, dar subventia oricum va fi departe de a face suportabile facturile. Masura vine ca o maciuca la un car de oale sparte.
Deja asta-iarna cresterea aberanta a costului gigacaloriei a facut ca nenumarati oameni, chiar cu lefuri medii, sa nu-si poata plati intretinerea la bloc, datoriile asociatiilor de proprietari fata de furnizori luand proportii alarmante. In acest an au crescut sever preturile la gaze, la energie electrica, ba si la apa rece, ceea ce va face ca in nu prea indepartatul sezon rece, cu cele 20% in plus pentru caldura, numarul beneficiarilor in mod obiectiv insolvabili sa fie si mai mare. Asta, in conditiile in care veniturile populatiei sunt ca si inghetate, iar puterea de cumparare e pe ultimul loc intre tarile UE. Probabil ca guvernul a cedat presiunilor electrocentralelor si distribuitorilor.
Probabil ca pana la urma scumpirea avea sa vina. Dar nu trebuia sa se intample, atat timp cat statul e practic proprietarul industriei respective, inainte ca tot Guvernul, prin Ministerul Industriilor, sa fi asigurat restructurarea domeniilor respective, retehnologizarea lor, fixarea unor grile care sa tunda salariile catre suta de milioane ale sefilor din retea, astuparea gaurilor negre prin care se scurg in zona respectiva sume uriase. Recuperate apoi simplu, de la populatie, prin cresterea aberanta a tarifelor.
