In rulota lui Parava e oarecum liniste. Verbina disparuse, ca de obicei, nimeni nu stie cand si cum. Anticarul zacea chircit langa aragaz, doborat de vinul de smochine adus de Veronica, si ea de mult sforaind in sacul de dormit, afara, intre straturile de petunii si portolac. Se aude in surdina vocea anonimului care insoteste imagini dintr-un foarte vechi film-pirat, dupa un roman de Henry Miller, tiparit postum, o afacere ilegala, anii '40, pe cand, intors in Statele Unite, Miller facea foame la Los Angeles si scria, contra un dolar pagina, cartea asta.
Imaginile nu au nicio legatura cu lectura celui nevazut pe micul ecran. Fara indoiala, el citeste un text. Voce exersata, poate un actor. Unul varstnic, se simte vechea scoala de dictie si declamatiune. Atent la lector, febril, Parava cauta si alege dintr-un loc tinut sub cheie un inel cu piatra verde. Cum ar insuruba o piulita il face sa intre pe aratatorul de la mana stanga.
Iarmarocul, in toiul lui.
Lume de tot felul, tarani, targoveti, carturari, un popa, un ofiter, tigani laiesi sau lingurari etc. etc. Menajerie, circ, roata norocului, incercarea puterii, "Valurile Dunarii", calusei si restul.
Atrage atentia (fara sa iasa prin ceva din comun, o zdeanta atarnata la intrare, un fel de steag flescait, dar care isi schimba culoarea dupa cum il bate vantul sau numai il misca greoi aerul dospit) un cort marunt alcatuit din scanduri si panza colorata. Lumea nu se prea inghesuie in jurul lui, dar toti ii dau ocol, trag cu ochiul, cu urechea. Din cand in cand, unii intra, singuri sau perechi. Nimeni nu face, ca de obicei, reclama la reprezentatia asta. Cei care ies sunt ingandurati, grabiti. Rar, cate unul rade, dar ca apucat de streche, hohotele ii rup falcile.
Chirica se scarpina la ceafa, isi impinge palaria lui cu boruri mici, cam vanatoreasca, pe frunte, isi potriveste s
