Antanta dintre Traian Basescu si sistemul serviciilor insarcinate cu securitatea statului a parut din start una neverosimila, sansele destramarii ei fiind mari si constante. Prea difereau stilul si agenda presedintelui "jucator" de cele ale serviciilor de informatii, ai caror sefi erau obisnuiti mai degraba cu prototipul politicianului aspirant la putere... de dragul puterii.
Astfel de lideri erau, de regula, perfect multumiti sa poata delega, ulterior, parte a puterii obtinute sefilor serviciilor secrete. Basescu insa nu s-a incadrat in acest sablon, semnalizand periodic ca intentioneaza sa renunte la aranjamentele politice postdecembriste care nu au servit catusi de putin cetatenilor.
Stilul sau se deosebeste fundamental de cel caracteristic eminentelor cenusii de la SRI, SIE si UM 0962. Basescu afiseaza un aer de transparenta, de franchete fie debordanta, fie transanta, fiind uneori aparent coplesit chiar de emotii sau instincte.
Viziunea sa pare dedicata unei Romanii diferite de cea a prezentului, dar - cel putin deocamdata - presedintele nu a gasit inca modalitatile adecvate de articulare pentru prezentarea clara, precisa a acesteia.
Incepand cu Virgil Magureanu, sefii SRI au facut, pe rand, dovada traditionalei gandiri ipocrit-machiavelice, aratandu-se in esenta incapabili de raspunsuri deschise si la obiect. Informatiile au continuat sa reprezinte bunuri de pret, fiind pazite ca atare sau, in caz de forta majora, distorsionate sau distruse complet, in functie de necesitatile politico-economice ale momentului. Ê
Nici unul dintre sefii serviciilor secrete nu a intentionat vreodata sa schimbe intregul modus operandi de dragul unui presedinte nou-ales, indiferent cat de "jucator", popular sau independent s-ar fi dovedit acesta. Unica sansa consta asadar din impunerea vointei prezidentiale intr-o maniera de-a dreptul
