de complicitate, căci numai ele ştiu, cu adevărat, de ce sunt atât de apropiate.Este o pasiune pe care a cultivat-o încă din anii copilăriei şi care o răsplăteşte prin bucuria pe care o de complicitate, căci numai ele ştiu, cu adevărat, de ce sunt atât de apropiate.

Este o pasiune pe care a cultivat-o încă din anii copilăriei şi care o răsplăteşte prin bucuria pe care o resimte ori de câte ori priveşte sutele de jucării adunate de-a lungul vieţii sale. "Am foarte multe jucării păstrate în casa părintească, din anii copilăriei. Dar păpuşile din porţelan m-au atras în mod deosebit. Prima păpuşă o am intactă de când aveam şase ani. Îmi sunt dragi absolut toate, fiecare are ceva deosebit, o expresie a feţei, combinată cu îmbrăcămintea. La cele de acasă le spăl hainele, le repar dacă este nevoie. Singurele cărora le-am schimbat hainele sunt două, pupăcioşii, pentru care am făcut comandă de haine de miri, la o casă de modă", ne-a mărturisit Lăcrămioara, care vorbeşte cu patimă despre colecţia ei. Nu a avut niciodată curiozitatea să ştie câte păpuşi are. "Nu vreau să ştiu câte am. Sunt sute. Voi mai cumpăra şi altele. Feţele păpuşilor exprimă atâta puritate, inocenţă, că nu mă pot abţine să nu le cumpăr. Sunt convinsă că păpuşile îmi păstrează sufletul tânăr", explică Lăcrămioara.

Două persoane au avut curajul să-i dăruiască păpuşi. O prietenă din Italia i-a adus două păpuşi minuscule, tot din porţelan, cunoscându-i pasiunea. Anul acesta, pe data de 1 februarie, când Lăcrămioara şi-a aniversat ziua de naştere, cineva, nici ea nu ştie cine anume din mulţimea care a asaltat-o cu trandafiri galbeni (o altă pasiune, n.r.) şi cadouri, i-a adus în dar două păpuşi, o fetiţă şi un băieţel. Curios, păpuşile Lăcrămioarei nu au nume. Pe una singură a "botezat-o" Didina, cumpărată din Turcia, singura dată când a fost fără soţul ei, Didi, care îi înţelege pasiunea,