munca ei."Activitatea într-o televiziune de ştiri te ţine în priză tot timpul. E o cursă contracronometru, nu numai din dorinţa de a da primii informaţia, dar şi de a o da corect şi în aşa munca ei.

"Activitatea într-o televiziune de ştiri te ţine în priză tot timpul. E o cursă contracronometru, nu numai din dorinţa de a da primii informaţia, dar şi de a o da corect şi în aşa fel încât toată lumea care se uită, pe fugă, la televizor, să înţeleagă despre ce este vorba. La sfârşitul programului eşti sfârşit şi tu. Dar abia atunci îţi dai seama. Oricum, până a doua zi uiţi. şi o iei de la capăt, cu alte evenimente, cu alţi oameni de intervievat, cu alte ştiri de transmis", povesteşte Alice, cu zâmbetul pe buze.

12 ani în televiziune

Cel mai "tare" moment din viaţa ei de jurnalist de televiziune, care însumează vreo 12 ani, a fost cel în care a prezentat în direct tragedia produsă de atentatele de la Londra: "Abia trecuseră 10 zile de la debutul meu la Antena3, la 28 iunie 2005. Părea că lucrurile vor intra curând într-o oarecare rutină. şi a venit ziua de 7 iulie. Puţin înainte de ora 12, aflăm că o explozie s-a produs în metroul de la Londra. Am coborât rapid scările spre studio, încercând să îmi păstrez totuşi suflul, că doar la ce e bun un prezentator dacă e gâfâit? Nu am apucat să mă aşez bine pe scaun, am deschis laptopul şi nu îmi venea să cred. Numărul exploziilor creştea întruna. Locuisem trei ani la Londra şi cunoşteam oraşul, ştiam locurile despre care vorbeam. Între timp, colegii mei încercau să găsească oameni de acolo care ştiau ce se întâmplă. Vorbeam cu ei şi, recunosc, eram eu însămi şocată. Îmi imaginam cum ne-am fi simţit noi dacă bombele loveau aici, acasă. Am fost impresionată de reacţia britanicilor, o reacţie de sfidare a teroriştilor. A doua zi s-au întors la serviciu cu metroul sau cu autobuzul, ca şi cum nimic nu s-ar