Ce frumoase nume de cod aveau turnatorii: Max, Horea, Felix! Firi estete, psihologi de prima mana, autori cu veleitati de romancieri "? la mani?re de Balzac" si ambitii de Comedie umana trebuie sa fi fost cei ce nasteau personajele in retortele Securitatii romane, caci numele nu sunt niste etichete lipite la intamplare pe borcane, ci creatoare de realitati, intrupari ale acestora. Sa creezi identitati noi, sa le pui in actiune intr-o a doua existenta, perfect camuflata, dar in acord cu cea vizibila, nu e putin lucru. Sa le inventariezi astfel incat sa nu se calce pe picioare, sa nu aiba doi acelasi nume, sa functioneze in acord cu numele este deja o opera de creatie.
Daca mi-ar trece prin cap sa scriu un roman cu astfel de personaje, as risca sa fiu dat in judecata de posesorii numelor (pentru ca asta e: din momentul deconspirarii, ei au un al doilea nume ce le apartine, asa cum le apartine si cel din buletin, au o a doua identitate, asa cum au avut o a doua viata ce le apartine pe care trebuie sa si-o asume, chiar daca nu vor da socoteala pentru ea!), dar si de Securitate (care, absolut firesc, isi poate revendica nu numai paternitatea numelor, ci si pe cea a crearii acestor personaje).
Traitor de realitati romanesti, supus nemerniciei influentei vremilor sub care e omul - "iara nu omul e peste vremuri", dupa cum zicea cronicarul - romanul meu ar transforma ceea ce a fost, ceea ce este un spectacol al degradarii umane - cu consecinte tragice pentru multi din cei ce faceau obiectul notelor informative - intr-un roman al silei, fara a avea nimic din sartriana greata, mai ales fata de ceea ce se petrece azi.
Nu a existat, din 1990 incoace, vreun turnator, vreun tortionar deconspirat care sa nu-si fi aflat clementa, intelegerea si chiar unda de simpatie.
Mai Intai ca niciodata nu e ceea ce se vede: notele informative ba sunt, ba nu sunt ale
