# De-a lungul timpului, in municipiul Constanta au existat doua sinagogi evreiesti * Una a devenit nefunctionala prin anul 1980, iar cealalta isi asteapta sfarsitul "rabdatoare" * Comunitatea evreiasca din Constanta nu mai are loc de rugaciune Locuitorii de religie mozaica sunt mentionati in Dobrogea inca din secolul al XVIII-lea, numarul lor sporind cu timpul si cu dezvoltarea comerciala a Constantei, pentru a ajunge, potrivit recensamantului din 1930 la 1677 de persoane. Restransa numeric, comunitatea israelita detinea totusi la 1866 o sinagoga pentru elevii numiti spanioli si putin mai tarziu, in 1872, exista si o casa de rugaciune pentru evreii numiti lesesti. Conform traditiei, prima casa de rugaciune, apoi scoala, se vor inalta pe taramul donatie al lui Ismail Kemal Bey, potrivit firmanului emis in 1867 de sultanul Abdul Aziz, pe actuala strada Mircea cel Batran. Vechile cladiri, cu siguranta modeste, vor fi demolate in 1908, facand loc noului templu, o constructie superba si austera, tot in stil gotic, ca si predecesorul. Consolidarea peretilor inalti se realiza in exterior din opt contraforturi, iar ferestrele, unele lucrate in rozete cu lobi dantelati, altele alungite, permiteau luminii sa se strecoare prin stralucitoare si valoroase vitralii. Impozantul templu israelit de rit spaniol proiectat de arhitectul-inginer Linz si decorat de pictorul Moritz Finkelstein a suferit numeroase stricaciuni in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand a fost transformat pentru o vreme in depozit de munitii. Cele doua sinagogi primesc autorizarea de functionare prin Regulamentul publicat in Monitorul Oficial nr. 26/4 mai 1903. La inceput organizarea cultului evreiesc se reducea doar la autorizarea de functionare a sinagogilor sau a caselor de rugaciune si la autorizarea functionarii rabinilor si ajutoarelor acestora. Prin legea pentru regimul general al cultelor