Daca noi i-am uitat, ei ne aduc aminte… La Tiganca si pe multe alte campuri de batalie de dincolo de Prut, la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, au cazut la datorie mii de ostasi romani. Scheletele acestora ies la suprafata (nu din morminte, caci ei nu au morminte, ci din pamantul reavan) pentru a ne mustra si pentru a ne aduce aminte de netrebnicia noastra.

Si nu sunt putini acesti morti. Sunt mii sau chiar zeci de mii.

Potrivit datelor Ambasadei Romane in Republica Moldova, in Basarabia istorica sunt aproape doua sute de asa-zise cimitire ale militarilor romani cazuti in luptele care s-au dat aici in timpul celui de-al doilea razboi mondial, si toate, sau marea lor majoritate, sunt in paragina. Numai la Tiganca, de exemplu, au pierit in lupta in jur de 10 mii de ostasi, care au fost inmormantati in graba, in cateva gropi comune.

Inainte de inhumare, o parte dintre ei au fost identificati, printre acestia numarandu-se si colonelul Gh. Niculescu, comandantul regimentului „6 Mihai Viteazul".

Cei mai multi au fost inmormantati la gramada.

Initial, locul respectiv a fost imprejmuit si, in cimitirul amenajat, s-a ridicat chiar si un monument in memoria lor. Pana in 1944 ei au fost cinstiti cum se cuvine, de ziua eroilor sau la alte praznice crestinesti, facandu-se aici pelerinaje si tinandu-se slujba de pomenire. Insa, dupa terminarea razboiului si instaurarea in regiune a puterii sovietice, rusii, ca sa stearga orice urma de romani si romanism, au trecut cu buldozerele peste morminte si peste monument, iar pe locul nivelat a aparut o ferma de porcine.

Dupa 1990, cand Uniunea Sovietica s-a dezmembrat si in regiune a aparut statul „independent" Republica Moldova, situatia acestui cimitir, ca si a multora de altfel, nu s-a schimbat prea mult. Atata doar, in locul fermei de porci a aparut o stana de oi, iar, in mijlocul terenulu