Intamplandu-se sa ma aflu prin California inainte si dupa 1 decembrie 2003, am constatat cu tristete ca organizatiile romanesti din America nu mai tresar „ca pe vremuri in preajma acestei date".
Formularea „ca pe vremuri" evoca declaratiile a doi romani mai in varsta, doua personalitati emblematice pentru istoria emigratiei noastre in America. Unul dintre ei este dl. Jon Cepoi, cunoscut in ultimele decenii ca un mare animator de viata romaneasca in America adoptiva, luptator pentru buna imagine a romanilor si Romaniei in aceasta tara, si care evoca nostalgic anii cand nu exista „Ziua Unirii" sau „10 Mai", pe care organizatia „Viitorul Roman" (al carei lider era) sa nu le sarbatoreasca cu tot fastul. Al doilea roman este dl. prof. univ . Mircea Ratiu din California (fratele cunoscutului Ion Ratiu, amandoi nepoti de memorandisti).
Spre cinstirea lor, un grup de romani din Sacramento (care in urma unor neintelegeri cu preotul s-au despartit si au infiintat o noua parohie, urmand sa-si construiasca si propria biserica), la indemnul liderului lor, dl. John Rosca, au organizat o splendida manifestare de Ziua Nationala a Romaniei. Au inchiriat o sala corespunzatoare intr-un parc frumos (candva, cand isi vor construi biserica si casa parohiala, vor avea propriile spatii pentru astfel de manifestari), au adunat toate talentele romanesti din jurul orasului Sacramento si mai ales de la Hayward (unde se afla binecunoscuta „Casa Romana") si au invitat personalitati reprezentative care sa le vorbeasca.
Deci, cheltuiala mare de timp si de bani.
Si astfel, in fata numerosilor romani adunati in sala spatioasa, au vorbit consulul general al Romaniei venit tocmai de la Los Angeles (drum de-o zi intreaga cu masina pe autostrada), dl. Andrei Ratiu, fiul marelui luptator Ion Ratiu, venit din Arizona (drum cu avionul de o zi), si dl. Mircea Ratiu, care, e drept, ven
