Reporter: Au inceput sa iasa la iveala turnatorii patriei.
Vasile: Am vazut si eu. Pe mine insa nu m-a intrebat nimeni nimic, nu m-a deconspirat nimeni, ceea ce, sincer, mi-a provocat un sentiment de tristete. E ca si cum as fi turnat degeaba toata viata. Imi pare rau ca nu mai sint tinar, ca nu am vreo functie importanta, sa fi fost dat si eu in vileag, asa cum s-a intimplat cu Felix-Voiculescu.
Reporter: Cind ai inceput sa torni?
Vasile: Ahaa, demult, aproape ca am si uitat. De fapt, stai asa, ca mi-am adus aminte. Eram in clasa a doua. Mie imi placeau filmele alea cu spioni si am vrut sa joc si eu intr-un film dintr-asta. Tovarasa mea invatatoare era si ea turnatoare la Securitate si m-a cooptat si pe mine in echipa. Saptaminal, scriam ce fac parintii mei acasa, ce mincam, citi bani avem si daca se spun bancuri cu Ceausescu la noi in apartament. Apoi, mai trebuia sa torn si despre ce faceau ceilalti colegi de clasa, adica parintii lor. Ma dadeam prieten cu ei, ii trageam de limba si piram tot. Imi aduc aminte ca pe tatal unui coleg de clasa l-au arestat. Sa fi fost din cauza celor spuse de mine? Se prea poate, dar daca nenea ala uneltea impotriva regimului, eu ce sa-i fac? Si-a facut-o cu mina lui. Dupa asta am turnat si in liceu. Era mult mai usor, ca intelegeam altfel evenimentele care se petreceau in jurul meu si puteam sa torn cu o precizie mult mai mare. Tin minte ca la banchetul de la sfirsitul clasei a XII-a, cind toti s-au imbatat, s-au spus lucruri extrem de interesante despre tovarasul Nicolae Ceausescu. Nu exagerez, da' cred ca dupa banchetul ala am scris vreo sapte foi, mai mult decit am scris la Bacalaureatul la limba romana. Pina si ofiterul care raspundea de mine s-a crucit. Tot timpul imi zicea ca am stofa, ca sint nascut sa fiu turnator. Dom'le, daca imi placea ce fac, normal ca totul iesea tais.