Ne-au trebuit mii de ani sa ajungem aici, ne-au trebuit secole de traditie si experienta ca sa ajungem in halul asta. Am vazut usa reprezentantei bucurestene a uneia dintre cele mai cool marci sportive din lumea asta mare si mi-am adus aminte de alimentarele de pe vremea animalului de ceausescu.
Grilaj, cornier de cea mai buna calitate, aparatoare pentru lacat, lacat, eleganta si rafinament, o gama larga de servicii, deci intreprinderea noastra va ureaza sa uitati in ce an suntem.
Contrastul ucigator dintre continut si ambalaj, dintre metalul ruginit in anii ‘80 si plasticul anilor de latex. Am mai intrat in sediul unei prestigioase institutii media, localizat intr-o semiinstitutie de stat.
Era ca la un parcurs sofisticat de montagne-russe, presarat cu necesarul de sperieturi, mirosuri si accidente. Mirosul de parizer prost, cainii, portarul care asculta manele scarpinandu-se nu va spun unde, liftul impregnat de transpiratia oamenilor muncii de la orase
si sate te ajutau sa-ti faci o impresie generoasa despre atitudinea celor pe care urma sa-i intalnesti, dincolo de pretentiile si declaratiile lor.
Si de aici incepe experienta schizofrenica pe care o aprofundam zi de zi in raportul subtil dintre ceea ce spunem si ceea ce facem.
Imi spune un prieten american ca vecinii il reclama daca nu isi tunde iarba astfel incat sa atinga aceeasi dimensiune cu iarba lor.
Cica nu e ok sa vorbesti de hitlerism, dar se pare ca si iubirea pentru natura si gradina, plante, fructe si legume poate naste sentimente extreme, ba chiar foarte extreme.
In acelasi timp, lucrurile simple si subtile incap pe mana celor incapabili sa le inteleaga si sunt iremediabil alterate de acest factor stabilizator care le incurajeaza pe vanzatoarele de la magazinele de lux sa foloseasca dezacorduri si mult jerseu sintetic in v