In sfirsit, dupa 63 de ani l-a reintilnit pe savant. Peste un an Coseriu va muri de cancer O fascinanta poveste dincolo de lagare si comunism cu ieseanca Nona Stolipin si marele savant roman din exil Eugen Coseriu Undeva, in Iasi, intr-un apartament micut, dar frumos mobilat, locuieste sotia unui descendent al premierului tarului Nicolae al II-lea, Piotr Arkadievici Stolipin, care in 1911 a fost asasinat. Povestea Nonei Stolipin, o basarabeanca puternica si plina de viata, arata ca un roman-foileton sau ca un film de lung metraj, in care senzationalul nu trebuie inventat. Originile sale nobile merg in trecut pina la cnejii rusi. Asta i-a adus si deportarea familiei, imprastiata de sovietici in Kazahstan, Siberia si Stalingrad. Cind s-au intors acasa, atitia citi mai erau, au fost cit pe ce sa fie asasinati. Tot de sovietici. Dar toate aceste grozavii nu valoreaza pentru Nona Stolipin cit dragostea ei de-o viata fata de unul dintre cei mai mari lingvisti ai lumii, romanul exilat Eugen Coseriu. Intilnirea cu el i-a marcat viata. Si, inca din copilarie, cind liceanul Eugen, indragostit de sora ei mai mare, Irina, ii zimbea micutei si sturlubaticei Nona fugarita mereu de sora sa din camera, pina cind, in 2002, cel devenit in Occident mare lingvist al lumii ii spunea la telefon, hohotind de plins, ca va muri de cancer, Nona Stolipin i-a purtat o dragoste imensa pe care spune ca nu o poate masura in cuvinte. Il iubeste si acum, si nu poate uita cum inainte de a muri i-a spus testamentar sa aiba grija de el si dupa ce nu va mai fi. Pentru a-si respecta fagaduinta, Nona ar vrea sa gaseasca pe cineva care sa faca un film despre Coseriu. A fost si la Iliescu pentru a cere ajutorul, iar acum e decisa sa-si incerce sansa la Basescu. „Pe Eugen l-am cunoscut cind eu aveam opt ani, iar el 14“, isi incepe povestea Nona, care isi raporteaza intreaga viata la Eugen Coseriu. Isi aminte