In Polonia, fratii Kaczynsky i-au spus, impingind-o la extrem, „revolutie morala”. Ce se intimpla la noi s-ar putea chema „revolutia raului”, operatiune de deturnare cu scopul precis de a anihila si de a compromite adevarata revolutie a eticii in politica.
Cum sa condamnam comunismul, sa ne marturisim crimele si sa ne demascam colaboratorii, dar sa ne pastram, in mod legitim, puterea? Schimbam prioritatile in exorcizarea trecutului. O uriasa diversiune. Diversiunea lor. Felix? Un accident. Un vis urit. Marea problema sintem noi. Gorobetii. Costobocii.
De ce am ajuns aici? N-am stiut sa impunem prioritati. Am inghitit prea usor un meniu servit. Desecretizarea dosarelor, scoaterea lor din regimul de siguranta nationala, s-a produs in doua etape. In primavara, au trecut la CNSAS 1.300.000 de dosare, dar fara politicieni. Abia acum vine si restul.
O dovedeste chiar decizia CSAT din 24 iulie, dedicata dosarelor pitite in suta de mii de dosare „de siguranta nationala“. Ce concluzie putem trage de aici? Ca s-a operat o selectie. Ca dosarele cu politicieni au stat deoparte, la dospit. Cu premeditare.
Pentru putina impresie artistica, Basescu declara, in 26 martie 2006, ca milionul de dosare desecretizate in primavara contine „foarte multe surprize“ si pentru politicieni. Surprizele s-au tinut lant. Politicieni, ioc. Daca se intimpla invers, si CSAT scotea in primavara politicienii din fisete si abia apoi milionul de gorobeti, astazi discutam altfel. Insa, prin schimbarea prioritatilor, ei au cistigat timp pretios.
Culpa s-a disipat si s-a generalizat. Am aflat de la Felix ca toti romanii au colaborat. N-au scapat nici minorii. La CNSAS a plouat cu liste de ziaristi, preoti, patroni, oengisti. Cam toata fauna extrapolitica. Adica mai toti gorobetii. Noi, costobocii. La fel de infectati, bubosi, leprosi. Ca ei.
