Romanii nu sint de stinga sau de dreapta. Sint teferi sau nu. Politica romaneasca nu e teritoriul ideilor, ci abatorul caracterelor. De aici importanta dosarelor si lipsa de importanta a programelor. Avem partide onomastice, imitatii desucheate, dupa modelul botezurilor care aduc asupra copiilor nume de mari fotbalisti sau porecle de manelisti.
Dinu Patriciu crede ca a platit, simultan, doua partide: PSD si PNL. Nimic mai fals. Domnul in cauza nu stie ce vorbeste, desi banii lui au ajuns, intr-adevar, la partidele in cauza. Ce lipseste din declaratiile lui Patriciu e adevarul despre falsul absolut.
Nici una dintre partile ultime ale acestei formule simple nu are numele cu care se prezinta in ecuatie si nu se refera la situatia pe care presa plus Hasotti, minus Tariceanu - presedintele de partid - o comenteaza indignati de citeva zile.
Intr-un fel, ar fi bine ca Patriciu sa semnaleze, prin plati multiple, existenta unui sistem politic romanesc viu si ramuros. Problema acestei ipoteze e ca Romania n-a dezvoltat un sistem politic, ci doar o imitatie adecvata. Acest reflex a copiat servil un raport primitiv de exploatare, fixat in primele zile ale lui 1990. Atunci s-a cladit structura de fond a politicii romanesti.
Ea nu are idei si doctrina. Nu sustine valori si nu ii aduna pe slujitorii lor in curente, iar acestea nu cristalizeaza partide pregatite sa dea o forma sau alta institutiilor publice si economiei. Politica romaneaca s-a nascut ca paravan retoric si comedie parlamentara asezate intre publicul larg si realitatea de fond: lupta pentru controlul asupra resurselor nationale.
Romanii nu sint de stinga sau de dreapta. Sint teferi sau nu. Politica romaneasca nu e teritoriul ideilor, ci abatorul caracterelor. De aici importanta dosarelor si lipsa de importanta a programelor. Avem partide onomastice, imitatii
