In mod normal, intr-o tara normala, cu oameni normali, ora 9,30 sau 10 dimineata, intr-o zi lucratoare, este intervalul in care, in cafe-bar-urile si birturile orasenesti se da cu matura, se face cu mintea limpede intervalul incasarilor din ajun si se mai face o cafea - doua unor clienti prea grabiti ca sa stea la masa mai mult de cinci minute. In Romania, lucrurile stau cu totul altfel, pasionatii de licori mai mult sau putin etilice semnand condica, disciplinati, la ora fixa.

Unele birturi ale Timisoarei pot chiar sa introduca o cartela de pontaj pentru clientii fideli, ca sa le dea acestora impresia lucrului temeinic facut. Alcoolici, intreprinzatori, afaceristi, pensionari, “turisti” in cautare de munca, valutisti umplu de luni pana vineri diminetile braseriilor, “snack-barurilor” si teraselor timisorene fara pretentii, dand impresia ca, daca unii se trezesc dimineata de dimineata in Timisoara si merg la lucru, altii se trezesc pur si simplu, tot dimineata de dimineata, dar in Timisoreana. Cafe-bar-ul fara cafea In Piata Iosefin, la intrarea din spate, incadrat strategic intre un tigan care faureste toata ziua ghiuluri de “aur” si inele cu “breleante”, si doua vanzatoare de ciorapi, gasesti un cafe-bar irepetabil atat prin decoratiunile interioare, cat si prin calitatea clientilor. Vineri dimineata, la ora 10, mesele erau tixite de insetati ai caror bicepsi ar fi trebuit sa fie supradimensionati din cauza repetatelor navete masa - gura, facute cu ditamai halbele.

In colt o proaspat venita din Spania povestea unor tinere sperante ale comertului cu tigari netimbrate din zona ultimele sale aventuri dintr-un sejur de neuitat turistico-cultural : “Baba ma injura in spaniola, eu o injuram in romaneste. Tot zicea «romanos bandidos» si ma ameninta cu carja. Pentru 400 de euro am luat de trei ori bataie. Cand am plecat, am vrut sa-i pun peimparsii aia imputiti