Fac parte din ultimele serii de militari luati cu arcanul pentru patrie. Sunt din acelasi oras, Bucuresti, si isi desfasoara stagiul militar in aceeasi unitate, la aceeasi arma - transmisiunile. Cu toate acestea, pentru fiecare armata reprezinta altceva: o cariera frumoasa sau o etapa scurta, dar pregatitoare, din viata. Marian Sabian Dumitrache s-a prezentat la primul ordin de incorporare. Voia sa plece in armata, chiar daca putea s-o amâne, asa cum au facut destui cunoscuti de-ai lui. El insa ardea de curiozitate sa o incerce. Auzise tot felul de istorii, mai mult sau mai putin credibile. In plus, de mic nutrea dorinta de a imbraca haina militara. Asa ca nu a stat mult pe gânduri. „Mi-am facut la un tâmplar valiza de lemn, pe care mi-a dus-o tata, cum e obiceiul. Am plecat cu trenul, insotit de parinti si prietena. Aveam emotii, nu mai vorbesc de ei...“, povesteste tânarul de 20 de ani, intr-o pauza de instructie. L-au condus pâna la poarta unitatii, unde cu lacrimi in ochi si-au luat ramas bun. Marian a intrat temator: intârziase o ora. „Am fost toti invitati la club. Majoritatea baietilor primisera echipament, eu nu avusesem timp, asa ca nu ma simteam prea in apele mele. Domnul comandant ne-a prezentat viata de armata, cu greutatile si frumusetea ei, discurs ce m-a impresionat destul de mult si mi-a intarit convingerea ca facusem bine sa vin. Apoi mi-am luat in primire uniforma si patul. In cele din urma, am ajuns si la masa - momentul cel mai fericit al zilei, pentru ca eram toti rupti de foame“. Prima lectie Inca din prima zi, Marian si camarazii sai au fost pusi la treaba: li s-a ordonat sa strânga crengile si frunzele uscate din curtea unitatii. Si tot in prima zi a avut parte de cea mai buna lectie de armata pe care n-o va uita niciodata. „Seara, in dormitor, s-au gasit trei viteji sa fumeze. A venit in inspectie gradatul de serviciu si i-a prins. Le-a spus