- Editorial - nr. 153 / 7 August, 2006 Fidelitatea, o virtute care presupune statornicie in convingeri, in sentimente, in atitudine, devotament, credinta, este ocolita de anumiti demnitari mureseni, intr-o perioada cand avem nevoie de intelegere si multa, multa bunavoire pentru a intra pe usa din fata in Uniunea Europeana. Viata politica din ultimii 15 ani a demonstrat cu prisosinta ca diferitele coalitii sau aliante incropite prin curvie politica si pe o dorinta fierbinte de a ajunge cu orice pret la guvernare, intr-o oarecare demnitate politica sau sociala, nu reprezinta un model viabil pentru Romania, dimpotriva, a provocat si provoaca in continuare numeroase crize foarte greu, daca nu imposibil, de rezolvat. Ne tihneste sau nu, trebuie sa recunoastem ca succesul PSD-ului la guvernare s-a datorat si faptului ca si-a asumat singur responsabilitatea deciziilor, singura lui greseala fiind aceea ca a cochetat prea mult cu UDMR, mai ales in campania electorala, si nu s-a descotorosit din timp de baronii locali si de anumiti printisori centrali! Tot mai multi comentatori politici, oameni de meserie, politologi scoliti nu facuti la apelul de seara spun ca, daca vremelnicii guvernanti, actuala Alianta DA, nu-si vad serios de treburi, nu lasa deoparte orgoliile, reprosurile si diversiunile de tot felul, partidele care i-au scos la soare vor deveni istorie. Este adevarat ca o mare parte din vina o poarta si mass-media, in special televiziunile, fel de fel de fate care se intrec in a prezenta numai stiri de senzatie, de parca in Romania nu se mai petrece nimic frumos si interesant. La un moment dat, apare pe ecranul televizorului un anumit invitat pedist si incepe sa-si depene amintiri, sa verse venin, sa povesteasca vrute si nevrute despre visul lui din noaptea trecuta, apoi a doua zi vine un liberal sau un conservator si da-i, si da-i cu replici, cu acuzatii, mai vine