În apropiere de Sângeorgiu de Pădure, legenda fostului sat Bezid continuă să nască întrebări şi regrete. Varianta oficială în ceea ce priveşte inundarea satului este legată de construirea barajului, unul dintre visurile măreţe ale lui Nicolae Ceauşescu. Localnicii spun însă că s-a încercat strămutarea unor comunităţi religioase de aici. Cert este că cei care au trebuit să părăsească Bezidul au comemorat sâmbătă 20 de ani de când au rămas fără sat.
Viceprimarul din Sângiorgiu de Pădure, Laszlo Hegyi, ne-a povestit că "vechiul sat a fost inundat din cauza construirii barajului, proiect început în ţ70. Barajul era necesar din două puncte de vedere: inundarea s-a produs în anul 1970, când a fost barat pârâul Cuşmed, un afluent pe partea stângă al Târnavei Mici. Al doilea motiv care a condus la construirea barajului era faptul că la Târnăveni se construia Combinatul Chimic, necesarul de apă industrială pentru buna funcţionare fiind luat de aici".
Sub lac zac de prin vara anului 1988 două sute de case, un dispensar,o grădiniţă, cimitirul, o şcoală şi trei biserici. 450 de oameni au trebuit să se mute şi au fost despăgubiţi pe atunci cu suma de 80.000 lei, echivalentul unei Dacii noi, bani care nu erau însă suficienţi nici pentru a construi o mică cămară, nicidecum o casă. După ce satul a fost inundat, oamenii au fost mutaţi în Sângeorgiu de Pădure. Cei care nu au acceptat nimic din partea statului s-au mutat fie la rude, ori în alte judeţe sau au ales să plece în străinătate. Locuitorii ce stau acum în Bezidu Nou sunt, marea majoritate, de etnie romă şi au ajuns să locuiască acolo fie pentru că au văzut casele nelocuite sau le-au cumpărat ori le-au construit cum au putut. A mai rămas un sat cu 5-6 gospodării.
Pe marginea lacului a fost ridicat un monument numit Zidul Plângerii, în memoria celor care au fost strămutaţi din aceste locuri. A fost constru