La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, ca sa scape de inchisoare, un adolescent a fost obligat sa bage intr-o groapa comuna 60 de morti. 60 de prizonieri germani executati de rusi la marginea unui lan de porumb asteapta, azi, sa fie asezati in morminte.
Mitraliera din lanul de cucuruz
Cand l-am cautat pe Vasile Filip, un batranel in varsta de 82 de ani dintr-un sat prahovean, nu stiam aproape nimic despre el si despre povestea la care viata il facuse partas. Ceea ce te uimea era sprinteneala lui, complet nepotrivita cu varsta. Parca era o sfarleaza, asa de iute si apasat calca pamantul, venind spre poarta la care bateam. Cand a aflat ce ne aduce la el a inceput sa povesteasca pe loc, fara sa se lase rugat, asa cum se intampla cu majoritatea taranilor atunci cand sunt iscoditi de-un strain. Degajat si firesc, vorbea de parca ne-am fi cunoscut de cand lumea. "Aveam vreo 19 ani atunci, la sfarsitul razboiului. Urma ca peste doua saptamani, ca taman implinisem varsta, sa plec pe front. Da n-aveam minte deloc. Fusese lupta mare la noi, in marginea comunei. Linia frontului ajunsese aici, si nemtii, care se retrageau, incercau sa tina piept rusilor. Domle, si ramasese pe camp multime de arme. Puscoace de tot felu... Pe mine ma interesa un pistol mitraliera. Aveam si eu boala sa am o arma. Si m-am dus acolo, pe camp, sa caut. Si am gasit! Intr-un lan mare de cucuruz. E, acuma, daca aveam pistol, am plecat cu niste prieteni de-ai mei sa ne jucam de-a razboiul, ca nu ne ajunsese ala adevarat. Am pus un bostan pe un butuc si m-am apucat cu aia sa tragem in el. Am puscat mult, ca aveam toti buzunarele pline cu gloante. Mama, si cand trageam noi mai tare, a venit seful de post: "Ma, nenorocitilor", ne-a zis, "ce faceti voi aici? Razboiul s-a terminat si voi continuati sa trageti? Puscaria va mananca, ma zgubiliticilor!". Si ne manca, dar unchiul me
