- Cultural - nr. 153 / 7 August, 2006 Iubiti-va... Ca fratii ? Ma ingrijoreaza din ce in ce mai mult razboiul din Orientul apropiat, dintre fratii semiti - evrei si musulmani. Nu stiu ce sa cred despre certurile si atacurile reciproce, uneori criminale, dintre fratii de coalitie politica romaneasca. Ma uit cu stupoare la piedicile si loviturile la glezna pe care si le dau, mai la vedere sau mai pe ascuns, diplomatic sau jurnalistic, fratii europeni de piata comuna. Nu mai este un secret nici pentru baba Rada ca americanii nu se inteleg cu francezii, nemtii si altii in privinta interventiilor pacificatoare pe ici pe colo. Si toti sunt frati. Se inchina aceluiasi Dumnezeu, Yehova sau Alah. Ce conteaza cum se adreseaza? Depinde ce mila cer: dinte pentru dinte? Capul pentru un fir de par? Un dolar pentru o paine? Dar poate cineva iti da dolarul ca sa nu-l mai deranjezi pe Cel de Sus si sa se poata concentra pe cererea sa - un milion de dolari pentru niste afaceri. Dumnezeul nostru, al crestinilor, este bun si de oameni iubitor. Asa credem noi. Mai mult, noi, romanii, credem ca traim in Gradina Maicii Domnului, ca suntem crestini ortodocsi inca dintru inceput, ca trebuie sa intoarcem si obrazul celalalt la palma asupritorului (unii, cativa, intorc fata cealalta), ca trebuie sa dam saracului jumatate din putinul nostru (unii dau din putinul vecinului), ca trebuie sa ne iubim aproapele mai mult decat pe noi insine. Vedeti, aici e aici: unii cred ca trebuie sa-l iubeasca cat si pe ei insisi, iar daca singuri nu se iubesc deloc - cum sa "iubeasca" pe altcineva? Altii cred ca trebuie sa-l iubeasca asa, ca pe fratele lor, si daca sunt in proces cu fratele, cu sora, cu mama, cu cumnatul, in fine - in razboi cu toata familia - cum altfel, decat asa, pot iubi un vecin, un "aproape"? Ma duce asta cu gandul la fratii nostri crestini romano-catolici, alaturi de care zilnic ne