Iată că, după colaboratorii din presă ai fostei Securităţi, care ies la rampă unul după altul punându-şi cenuşă în cap şi explicându-ne cum au fost ei obligaţi de către odioşii securişti să-şi toarne colegii, începe să fie demascată o nouă categorie de colaboratori. Cei politici!

Debutul l-a făcut însuşi preşedintele Camerei, dl Bogdan Olteanu, care l-a denunţat pe fostul preşedinte liberal Valeriu Stoica ca fiind unul dintre „colaboratorii” PSD-ului, cu care a încercat să lege oareşcari legături şi să încheie nişte planuri de viitor. Concomitent cade şi bomba sponsorizărilor lui Dinu Patriciu, aproape juma-juma între PNL şi PSD, înaintea alegerilor locale din 2004. Pentru puriştii de astăzi, aceste fapte odioase ridică vălul de pe un capitol al istoriei liberale: acela în care, în locul vitalei, onestei şi productivei alianţe cu democraţii, unii dintre fruntaşii partidului au crezut în valabilitatea unei oferte pesediste: o alianţă social-democrată în locul uneia pur democrate!

Stoica este primul care va fi ţintuit la stâlpul infamiei şi n-ar fi de mirare ca în elanul care caracterizează unele cercuri liberale să apară şi vreun Colegiu pentru Studierea Legăturilor Suspecte ale Liberalilor cu Alte Partide, cu arhivă proprie şi cu cercetători de care nu duce lipsă. Ceva mai complicată este situaţia lui Dinu Patriciu. Deşi este un adversar notoriu al lui Stoica, cu pragmatismul care-l caracterizează el a luat întotdeauna în calcul eventualitatea unei apropieri de vârfurile, la fel de pragmatice, ale PSD-ului. Patriciu ar fi fost mai bucuros să se facă o Alianţă cu PSD-ul decât cea care-a ieşit, din motive complexe: istoricul relaţiei sale personale cu Traian Băsescu este plin de conflicte surde şi de neînţelegeri doctrinare, încă din vremea guvernării cederiste.

În acelaşi timp, însă, Patriciu este un apropiat al premierului şi şefului de partid Tăr