Abia in toamna anului trecut am realizat ca avem si un ministru al Apararii. O absenta a lui Teodor Atanasiu a amintit ca el exista. La Bucuresti venise Stephen Hadley, consilierul pe probleme de securitate al lui George Bush. Intrebat de un jurnalist de ce nu se intalnea si cu ministrul Apararii, omul forte de la Casa Alba a raspuns incurcat ca "domnul Atanasiu nu este in oras. Eu sunt oaspetele si nu am dorit sa stric programul nimanui". Am plecat de la ambasada, noi spre redactii, Hadley spre Cotroceni, cu banuiala ca ministrul trudeste spre binele ostirii in vreun periculos "teatru de operatiuni". Aveam sa aflam insa ca Atanasiu era totusi teafar, prin imprejurimi. Taia panglici la Cercul Militar. Nu-si gasise timp sa-l intalneasca pe Hadley, dar inaugura un ceas care anunta cu precizie de o secunda timpul ramas pana la ultima incorporare. La Cotroceni, Hadley si Basescu finalizau acordul privind bazele americane. La Cercul Militar, prea ocupatul ministru pornea "ceasul AMR", acompaniat de o formatie de trompetisti ai armatei. O colega mi-a descris atunci o manevra similara prin care ministrul evitase intalnirea cu noul sef al fortelor terestre SUA din Europa, venit in prima sa vizita in Romania. "Dezbaterea" Si am uitat iar de existenta lui Atanasiu... pana in iunie, cand ne-a anuntat ca fuge din Irak la comanda de partid. Dupa care si-a luat concediu. Asa s-a nascut "dezbaterea". Dar dezbaterea nu e atat despre retragerea din Irak. E despre rostul de azi al Romaniei, despre interesele si misiunea Romaniei, pe care militarii din Irak si Afganistan le slujesc din plin. Caci, ne convine sau nu, in afara unor "Scorpioni", "Soimi" si "Rechini", Romania are putine de oferit. E adevarat ca si daca isi retrage militarii Bucurestiul poate avea relatii excelente la Washington si Londra. E insa o problema de onoare si demnitate. Cazurile Bechtel si Mittal-Sidex arata