Dupa cum se vede, haosul politic din Romania - remarcabil prin desavarsire - nu constituie catusi de putin o exceptie in actuala perioada in Europa Centrala si de Est. Dimpotriva - daca aceasta este cumva o consolare - , reprezinta chiar regula in regiune. Desi este greu si probabil fortat sa se faca asemenea legaturi, tocmai tarile care au intrat recent in Uniunea Europeana si cele ce o vor face in curand sunt cele mai afectate de instabilitate si balci politic, ce au ajuns sa domine in Europa Centrala si de Est. In mod evident, ceva se intampla dincolo de diferitele cauze, conjuncturi si coloraturi locale. Cercetari amanuntite sunt necesare pentru a depista si creiona acel ceva. Deocamdata sunt probabil de formulat doar ipoteze.
Cu exceptia notabila a Ungariei, unde s-a cristalizat si reuseste sa se mentina o structura politico-parlamentara cvasi-bipartinica, in restul tarilor din regiune a intervenit o repulverizare a spectrului politic. Repulverizare, pentru ca, evident, o pulverizare politica a caracterizat perioada imediat urmatoare caderii comunismului, dupa care, cu specificitati de la caz la caz, a survenit insa o asezare destul de coagulata a partidelor pe esichierele stangii si dreptei. Noua pulverizare impune majoritatii parlamentare de coalitie. Ceea ce, indeosebi in democratiile tinere, face extrem de dificile atat formulele guvernamentale, cat si gesturile guvernamentale. In unele cazuri, acestea se dovedesc aproape imposibile. Sunt atatea partide mici, incat pe scena politica ajung sa fie mai multi arbitri decat jucatori.
In Cehia, desi pare ca vantul a batut de la stanga la dreapta, guvernul format abia se poate tine, cu dependente puternice fata de stanga. In Slovacia, a fost nevoie, pentru a se forma un guvern, sa se uneasca "extrema dreapta" cu "extrema stanga!". In Polonia, unde dupa o relativ fructuoasa administratie de stanga,
