Cu o pofta nebuna de ceva „bun“ am plecat intr-una dintre serile trecute in oras, hotarâta sa le fac pe plac papilelor gustative cu orice pret. Am ajuns in cartierul Rovine, pe o straduta mai ferita si, fara sa ma gândesc foarte mult, am intrat in Club Ambra. Pe când cautam cu privirea masa potrivita prin cele trei sali ale localului, mi-am amintit de faptul ca, imediat dupa Revolutie, pe un post de televiziune italian rula o emisiune cu si pentru adolescente, a carei prezentatoare, o fetiscana draguta si vorbareata, se chema chiar asa: Ambra. Spre norocul meu, am gasit o masa pentru doua persoane (asta ca sa nu impiedic alti clienti, mai multi la numar, sa ocupe o masa pentru sase persoane) asezata dupa un paravan, cu vedere la bar. Nu i-a fost greu ospataritei sa ma repereze. A venit si mi-a adus meniul, in timp ce eu stateam si ma gândeam ca sub nici o forma nu pot sa aleg altceva decât peste la o ora asa de inaintata in noapte. Si de la gândul asta nu a mai fost decât un pas pâna la a incepe sa-mi imaginez ce desfatare ar fi o saramura buna, cu rosii putin fierte si cu un ardei iute tocat in zeama subtire turnata peste pestele fript... cu mamaliguta calda... Mi-am exprimat dorinta, detaliind chiar cu ingredientele pe care mi-ar placea sa le vad in farfurie, si am asteptat. Spre surprinderea mea, nu a fost nevoie sa astept prea mult. Si m-am bucurat când am descoperit in farfurie tot ceea ce voiam, o saramura „ca la mama acasa“, peste un pastrav destul de mare, taiat in doua bucati, alaturi de o mamaliguta aburinda... Gustos, intr-adevar gustos. Am mâncat pâna când stomacul mi-a spus ca este cazul sa-mi stapânesc pofta, daca mai vreau sa am parte de un somn linistit in noaptea aceea. M-am oprit si am inceput sa privesc interiorul: lambriuri maro, scaune si mese maronii din lemn, „imbracate“ in fete de masa rosii si naproane galbene, cu câte un aranjament din flori