Lelea Gherghina din Dumbrava. Medicii se pling ca exista prea multi bolnavi in mediul rural care nu vin la doctor fara "trimitere" de la doftoroaie In epoca tomografului cu emisie de pozitroni si a operatiilor cu laser, in zeci de sate din judet inca se mai folosesc pe scara larga metode de tratament medical din Evul Mediu. Descintece, taieturi cu fiare ruginite facute pe nicovala, ceaiuri bizare, alifii dubioase, cirpe arse, slanina cruda etc. Acesta este arsenalul ultimilor vraci ai Iasului, pe care reporterii nostri i-au vizitat intr-un turneu prin judet ales la intimplare. Taranii prefera sa mearga la vraci decit la medic fie pentru ca sint disponibili 24 de ore din 24, fie pentru preturile fara concurenta“. Medicii sint impartiti in doua tabere: unii recunosc „puterea“ anumitor leacuri babesti, alti sint total impotriva si spun ca au tratat pacienti care au avut de suferit de pe urma leacurilor. „Profira stie a descinta/ De secatura, de pocitura, de ceas rau/ Si cu mina dreapta ti le va lua/ Din cap, creier, andrelele gitului, chept/ Intr-o traista le-o infunda/ Si la Marea cea Neagra le-a rasturna...“ Asa promite tata Profira, din Mogosesti, la toate tratamentele pe care le aplica de zeci de ani si al caror tilc l-a mostenit din generatie in generatie. Cunoscute drept leacuri babesti, acestea se mai aplica si in ziua de azi, cu orice risc. Altfel zis, medicina mileniului trei la sate mai foloseste leacuri si tratamente medievale. Si culmea este ca prind. In loc sa mearga la medici, adesea taranii apeleaza la vracii locali. Dintotdeauna, medicii au privit reticent astfel de practici, care in opinia lor nu pot salva un om din ghearele bolii sau ale mortii. Mai mult, chiar au fost nevoiti sa trateze oamenii tocmai de „leacurile“ la care au apelat. In articolul de fata, „Ziarul de Iasi“ isi propune sa dezvaluie citeva din aceste practici mai putin accesibile facute