"Asa cum bancuri cu saraci nu exista, nici soldatul roman nu a fost vreodata bataia de joc a camarazilor sai de arme, ci doar a ministrului Atanasiu."

Intr-un birou ultrasecret de la Pentagon, greii planetei se strofoaca sa gaseasca cele mai bune decizii strategico-militare pe care sa le puna in practica pe tabla de sah a lumii. Pe macheta din fata lor stau aliniate cuminti divizii de blindate, escadrile aviatice si convoaie navale, toate ghidate prin retelele de sateliti plasati din timp pe orbita.

In acelasi timp, in iatacul sau de peste drum de Marriott, ministrul Teodor Atanasiu se agita ca leul in cusca. Gandurile negre ale ministrului il au ca personaj principal pe soldatul roman, nebarbierit, cu vestonul sifonat si manecile suflecate, bagat pana la brau sub capota unui ARO rablagit.

Dilema lui Atanasiu, pe care a si exprimat-o public, este daca nu cumva acest cyborg autohton trimis pe front fara dotarile corespunzatoare nu va incurca planurile riguros elaborate de puternicii nostri aliati de la Pentagon.In perioada in care Armata Romana se pregateste sa intre in randul armatelor profesioniste, declaratia ministrului cu privire la starea jalnica a trupelor noastre este cat se

poate de neprofesionista. Participarea Romaniei cu trupe la misiunile internationale trebuie judecata prin prisma obiectivelor si a beneficiilor ulterioare. Aici ar fi trebuit sa vina ministrul cu argumente pro si contra. Este mult mai important de stiut daca prezenta noastra in Irak ne garanteaza in viitor sprijinul american, atat pe linie militara, cat si economica.

S-a vorbit adesea de lobby-ul pe care SUA l-ar putea face pe langa Banca Mondiala, pentru ca Romania sa primeasca diverse facilitati. Sunt beneficiile mai mari decat riscurile la care se expun soldatii, in zonele de conflict? Declaratiile omului care ar trebui sa veg