Nu cred ca sunt politicieni dispusi sa regrete Punctul 8 de la Timisoara pe care l-au respins in corpore in 1990. Nu sunt atat de naivi incat sa spuna "Am gresit, imi pare rau" dupa ce totul a fost pus la cale impreuna cu colegii nomenclaturisti pentru a le merge la fel de bine precum in comunism.
Daca atunci ar fi fost trecuti prin sita moralitatii, si era posibil daca nomenclatura comunisto-securista nu bloca initiativa societatii civile, de CNSAS s-ar fi putut vorbi astazi ca despre o simpla institutie unde se verifica arhive si se fac studii istorice pentru reviste de specialitate.
Ceausistii au stiut insa ce vor, ce trebuie facut, cum sa franeze democratia si, mai grav, in ce mod sa-si ascunda trecutul de care, sa o spunem p-aia dreapta, nu s-au dezis niciodata. Nici acum nu dau inapoi dupa ce opiniei publice i se ofera dovezi cu privire la colaborarea intr-un fel sau altul a unor politicieni cu directiile fostei Securitati comuniste.
Politicienii deconspirati, aia care sunt, sau cei nominalizati pentru verificare se chinuie sa demonstreze ca nu au fost informatori, turnatori si ca nu au semnat angajamente pentru a face politie politica nu pentru ca le-ar fi rusine de cei din jurul lor, cat pentru a nu pierde privilegiile de care s-au bucurat in toti acesti ani. Aici este buba.
Din acest motiv, nici un lider de partid, indiferent ca se afla la putere sau in opozitie, nu s-a gandit insa sa-i traga de urechi pe cei vizati in articolele de presa in urma cercetarii unor dosare. Eventual sa-i cheme la ordine in cancelaria partidului pentru a da socoteala vizavi de acuzatiile ce li se aduc. Dovezi sunt, martori se puteu gasi, mai trebuia doar vointa politica.
S-a considerat insa ca nu este cazul sau ca nu merita efortul, politicienii asupra carora exista suspiciuni fiind incurajati sa mearga mai departe fara