- Economic - nr. 155 / 9 August, 2006 Exista un sambure de adevar legat de industria agroalimentara. Industria agroalimentara va plati aceasta integrare in UE. Va plati, in ce sens? Vor plati in mare parte prin faptul ca vor trebui sa-si inchida portile deoarece nu corespund normelor, vor plati pentru ca au de facut investitii foarte mari daca vor sa ramana pe piata si vor plati pentru ca trebuie sa-si schimbe radical sistemele de management si de control al calitatii si securitatii alimentare. Acestia au foarte multe investitii de facut si trebuie sa-si schimbe atitudinea. La unii dintre acestia atitudinea este ... "e bine, merge si asa, produsul se vinde pe piata si asa cum este". Dupa momentul aderarii, acest lucru nu va mai fi posibil, nu mai poate continua; vor trebui sa respecte aceste norme. Unii dintre ei nu respecta normele de mediu. Nu avea importanta ca deversau apele uzate in rauri, in spatele fabricii sau pe camp. Acest lucru nu va mai fi posibil . Dupa momentul aderarii, ori se inchid, ori isi fac statii de epurare, In toata lumea exista un proces de reforma in agricultura. Acest proces este foarte mult impus de catre globalizarea economiei mondiale si, in general, este un proces care este foarte mult impus de catre negocierile multilaterale in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului. Acesta este principalul factor determinant in restructurarea politicilor agricole si marea spartura in acest "tabu" al politicilor agricole din cadrul GATT si acum OMC a fost runda Uruguay in care s-a fortat liberalizarea comertului cu produse agricole, care ramasese foarte mult protejata si foarte mult dependenta de formele de sprijin care se dadeau in marile zone, care aveau puterea sa aloce foarte multi bani agriculturii ( UE, SUA, Canada, Japonia, Noua Zeelanda). Atunci s-a produs prima bresa si de atunci au fost mai multe runde de negociere in diferite zo