Intr-o democratie, când puterea judecatoreasca isi pierde directia, societatea nu mai are scapare: judecatori corupti, procurori incompetenti, grefieri fricosi, politisti spagari construiesc o lume in care omul obisnuit, platitor de impozite si cu frica lui Dumnezeu, nu poate decât sa se ascunda. Judecatorii, procurorii, politistii (judiciari) nu sunt alesi, sunt numiti sau autoselectati prin concursuri organizate de ei insisi si deci imuni la ceea ce crede lumea despre ei. Intr-o democratie, când puterea legislativa isi pierde directia, societatea sufera, sângerând indelung: unii platesc impozite din greu, altii niciodata; unii ies la pensie cu venituri mai mari decât vor putea visa vreodata multi altii; unora li se da, altora li se ia; unii au drepturi, altii numai obligatii. Societatea se imparte in cei care au si pot si cei care nu au si nu pot. Dar oamenii obisnuiti asteapta rabdatori ziua urmatoare de alegeri, ii identifica usor pe cei vinovati si ii penalizeaza, trimitându-i sa-si manânce linistiti privilegiile fara a mai avea dreptul sa le imparta. Intr-o democratie, când puterea executiva isi pierde directia, societatea se apara cum poate: nu plateste taxele, isi ascunde veniturile, se asociaza in grupuri de interese, plateste campanii negative la adresa celor care temporar ocupa un loc de frunte in ministere, autoritati si agentii. Oamenii obisnuiti ramân tacuti si se gândesc ca oricum ziua votului vine implacabil. Intr-o democratie, când mass-media isi pierd directia intregul sistem social se tulbura. Trusturi de presa prea obediente fata de politicieni ii sprijina pe acestia in deciziile lor obscure si gresite. Ziaristi cunoscuti, apreciati si iubiti ascund interesat malversatiile unora, pentru a-si asigura o viata linistita când notorietatea nu le va mai folosi la plata facturilor personale. Patroni de ziare si televiziuni hotarâti sa nu-si plateasca imp