Pe macheta din faţa lor stau aliniate cuminţi divizii de blindate, escadrile aviatice şi convoaie navale, toate ghidate prin reţelele de sateliţi plasaţi din timp pe orbită. În acelaşi timp, Pe macheta din faţa lor stau aliniate cuminţi divizii de blindate, escadrile aviatice şi convoaie navale, toate ghidate prin reţelele de sateliţi plasaţi din timp pe orbită. În acelaşi timp, în iatacul său de peste drum de Marriott, ministrul Teodor Atanasiu se agită ca leul în cuşcă. Gândurile negre ale ministrului îl au ca personaj principal pe soldatul român, nebărbierit, cu vestonul şifonat şi mânecile suflecate, băgat până la brâu sub capota unui ARO rablagit. Dilema lui Atanasiu, pe care a şi exprimat-o public, este dacă nu cumva acest cyborg autohton trimis pe front fără dotările corespunzătoare nu va încurca planurile riguros elaborate de puternicii noştri aliaţi de la Pentagon.În perioada în care Armata Română se pregăteşte să intre în rândul armatelor profesioniste, declaraţia ministrului cu privire la starea jalnică a trupelor noastre este cât se poate de neprofesionistă. Participarea României cu trupe la misiunile internaţionale trebuie judecată prin prisma obiectivelor şi a beneficiilor ulterioare. Aici ar fi trebuit să vină ministrul cu argumente pro şi contra. Este mult mai important de ştiut dacă prezenţa noastră în Irak ne garantează în viitor sprijinul american, atât pe linie militară, cât şi economică. S-a vorbit adesea de lobby-ul pe care SUA l-ar putea face pe lângă Banca Mondială, pentru ca România să primească diverse facilităţi. Sunt beneficiile mai mari decât riscurile la care se expun soldaţii, în zonele de conflict? Declaraţiile omului care ar trebui să vegheze la bunul mers al armatei fac de ruşine instituţia pe care o conduce. Atanasiu gândeşte ca un plutonier de intendenţă, zis şi militar de aţă, care numără bocanci, vestoane şi izmene. Bugetul Apă