Şpaga în medicină. Eterna poveste, eterna dezbatere, mereu fără rezolvare. Că vine de la un medic rezident care vizează un post, de la un reprezentant medical care vrea să-şi vândă marfa sau de la un pacient, medicii rămân în colimatorul opiniei publice ca eterni vinovaţi.
Poate nu mereu ei sunt vinovaţi, dar întreţin cu bună ştire această situaţie. Cu cât cresc în grad, cu atât şpaga este mai mare. Este o realitate şi nu cred că cineva din sistemul medical ar trebui să se ascundă.
Există şi unii care au luat atitudine. Cel mai la îndemână exemplu, cel de la Clinica de Chirugie III. Dacă pacienţii vor să îi răsplătească cumva pe medicii care i-au operat sunt liberi să doneze bani în contul unei fundaţii înfiinţată pentru a finanţa cheltuielile mari din clinică. Transparent, onorabil.
Alţi medici recunosc că acceptă anumite cadouri: un buchet de flori, o sticlă de băutură, o cafea, în semn de mulţumire. Tanti Vasilica vine încă la medic cu plasa plină de bunătăţi de la ţară şi se supără dacă doamna doctor nu acceptă să primească un carton de ouă după ce i-a vindecat durerea de spate.
Nu cred că cineva se supără dacă medicii doar primesc. Şi nu cer.
Mai sunt şi acele specimene din sistemul medical care se cunosc foarte bine. Sunt medici, asistente şi infirmieri care sunt în stare să lase omul să moară pe masa de operaţie sau în patul de spital dacă amărâtul nu are 10 lei să le dea. Asistente care nu ajută bolnavul să meargă la baie pentru că familia nu a cotizat sau care schimbă aşternuturile în funcţie de sumă.
Şi medici care acceptă şpagă de sute de euro din partea unei familii de amărâţi care speră ca ruda lor să nu moară. Inevitabilul se produce pe masa de operaţie, medicul ia banii şi pleacă.
Dacă societatea greşeşte destul de des şi nu mai apreciază rolul unui medic bun de câte ori ar trebui, medicii îşi au partea de
