În 2005-2006 au apărut în Franţa cîteva cărţi centrate pe istoria psihanalizei, pe elaborarea faptului psihic ca obiect al teoriei psihanalitice (freudiene), pe analiza practicii psihanalitice, a psihoterapiilor profund înrudite cu psihanaliza. Aceste studii, ample şi riguroase deopotrivă, nu sînt un atac împotriva psihanalizei. Nu e vorba de vreun meci "cognitivişti contra psihanalişti". Adunarea materialelor, organizarea şi comentarea lor au durat peste zece ani. Autorii în cauză publicaseră deja articole şi cărţi pe acelaşi subiect, spinos, conflictual, deci fascinant, subiect circulînd sub numele de cîmp freudian (teorii şi fapte clinice, mărturii ale psihanaliştilor şi ale pacienţilor). Autorii sînt: universitari, cercetători, psihiatri, filozofi, psihanalişti, psihoterapeuţi, unii dintre ei membri ai diverselor institute de psihanaliză, avînd ei înşişi la activ o practică psihanalitică, o formare psihanalitică. Să citez întîi cărţile cu pricina:

— Le livre noir de la psychanalyse purtînd ca subtitlu Vivre, penser et aller mieux sans Freud, sub direcţia Catherinei Meyer (cartea însumează o serie de articole ai căror autori sînt foarte cunoscuţi în lumea specialiştilor, citez doar cîţiva: Mikkel Borch-Jacobsen, Jean Cottraux, Jean van Rillaer, Sonu Shamdasani, Han Israëls, Tobie Nathan); volumul este o anchetă vie, o dezbatere pe marginea cazurilor cunoscute, a patologiilor vechi şi noi, a terapiilor, vechi şi noi, de la Freud pînă în zilele noastre;

— L’anti-livre noir de la psychanalyse, sub direcţia lui Jacques-Alain Miller, psihanalist de formare lacaniană, unul dintre cei mai activi militanţi contemporani pentru cauza psihanalitică, în Franţa; cum o indică titlul, volumul reprezintă un răspuns la Cartea neagră..., din păcate cu argumente generale, fără să ţină cont de argumentele interlocutorilor;

— Le dossier Freud (Enqu @N_P