De aceasta data, propun o revista a presei ca un refugiu de ploaie sub copertina unei terase, dupa un sir de zile caniculare care parea interminabil. Si nu un refugiu solitar, ci unul in compania unor personalitati intervievate in citeva reviste lunare. Sa comandam o cafea, un suc, o bere sau ce mai poftiti si sa-i „ascultam“:
- Tineretea autorilor
Sanse si pericole pentru literatura tinara este titlul interviului din revista timisoreana Orizont (nr. 7/1486, anul XVIII) cu Simona Sora, care prefera sa-si atribuie calitatea de „cronicar literar“, si nu pe aceea de „critic“, pentru ca – spune ea –, pina cind nu scrii o carte serioasa de critica literara, nu poti accepta aceasta „titulatura“.
Aflam din dialogul cu Adriana Babeti ca in momentul de fata Simona Sora isi definitiveaza teza de doctorat, dedicata prezentei corpului in literatura romana si intitulata Redescoperirea intimitatii: diferente „de corp“ in proza romaneasca postcomunista. in contextul actualei avalanse de carti in care visceralitatea si sexualitatea ating proportii paroxistice, observatiile Simonei Sora sint lucide si de bun-simt: „Nu intimplator, cele mai semnificative carti scrise la noi in ultimele decenii au, ca metafora centrala, corpul si avatarurile lui. Si nu ma gindesc la literatura erotizanta, buna sau proasta, care si-a ocupat, in ultimii ani, nisa. Ma gindesc la carti precum Femeia in rosu, la Orbitor de Mircea Cartarescu, la Coaja lucrurilor de Adrian Otoiu, la Bietele corpuri de Sonia Larian, la Pupa russa de Gheorghe Craciun, la Exuvii de Simona Popescu, la Sexagenara si tinarul de Nora Iuga, la Fric de Stefan Agopian s.a. E vorba de o literatura de prim rang ce nu poate fi discutata in afara istoriei simbolice si reprezentative a corpului. O literatura care comunica subteran cu regasirea interbelica a intimitatii si care se refera – atunci cind spune c
