* Miami Vice (SUA, 2006), de Michael Mann.

Problemă: dacă un om îşi petrece două ore pe zi zapînd din telecomandă şi primeşte cîte zece dolari de cîte ori dă peste un serial sau film construit pe calapodul (Poliţist Alb + Poliţist Negru)ACOPERIRE + √reţea traficanţi droguri, arme, softuri etc. => infiltrare => pac-pac, cîte luni (ca să nu zic săptămîni) îi trebuie ca să devină milionar? Buuun. În condiţiile astea, ce interes ar mai avea el (sau oricine altcineva) să meargă şi la cinema ca să vadă acelaşi lucru? Ce are Miami Vice în plus faţă de cele (minimum) trei filme sau seriale cu acelaşi subiect ce rulează la televizor în secunda asta? Răspunsul e: stilul. (De stil depinde răspunsul la multe probleme.) Regizorul este Michael Mann, care (în calitate de producător executiv) a năşit şi serialul inspirator (1984-1989) şi care, în momentul de faţă, este suprema autoritate cinematografică în domeniul glamour-ului macho. Obsesia (Heat) şi Colateral sînt filme de gen - unul e despre hoţi (conduşi de Robert De Niro) şi vardişti (conduşi de Al Pacino), celălalt e despre o noapte de muncă grea din viaţa unui ucigaş profesionist (Tom Cruise) - dar şi unul, şi altul sînt, de fapt, despre cele mai evoluate, mai rafinate şi mai "interesante" moduri de a pune în vitrină alura masculină. Sînt şi despre alte lucruri, unele foarte pretenţioase - spleen-ul care-i apasă deopotrivă pe poliţistul şi pe hoţul din Heat, problematica dostoievskiană a ucigaşului care se consideră îndreptăţit filozofic să ia vieţi - dar ce ne seduce pe noi e această alură -, Pacino şi De Niro oferindu-şi reciproc un relaş, o audienţă şi o cafea ("Tu fă în continuare ce faci mai bine, eu o să fac ce trebuie"), Cruise cu lista lui neagră şi părul lui albit, arătînd incredibil de interiorizat şi de impozant. Cred că Mann e un mare regizor - fără a fi însă şi un mare autor: un mare autor nu s-ar fi