Experienta acestei expozitii in cartier, atit prin descoperirea unor istorii despre locuri pe linga care ai trecut cindva sau in preajma carora locuiesti, cit si prin interpretarea locala a mesajului transmis, propune o noua modalitate de implicare in viata comunitatilor, oferindu-le membrilor lor posibilitatea de a vorbi intre ei si a-ti vorbi, mai curind decit a-i face spectatorii unor experiente straine. Conceptul de expozitie ramine unul dintre cele mai imprevizibile concepte, deschis oricarei forme de abordare si de implicare a publicului. Distinctiile care se fac intre tipurile de expozitii - de arta (de pictura, sculptura, fotografie), de arhitectura (civila, industriala), de utilaje, de automobile, de carte etc. - si intre tipurile de expozanti - diletante si profesioniste, individuale sau de grup etc. - se accentueaza sau se estompeaza si sint evaluate de un public cit mai diversificat. Week-end-ul trecut am asistat la un gen de expozitie care ar trebui sa fie din ce in ce mai des exersat si mai mult mediatizat. La initiativa Asociatiei Vector, in cadrul celei de-a treia editii a evenimentului anual cARTier, un grup de batrini din cartierul Tatarasi, membri ai Clubului Seniorilor, au realizat la Ateneu o expozitie de fotografie si text, sub forma unor istorii vizuale si textuale, despre amintiri indepartate si trairi recente. Primul lucru de evitat la vizitarea unei astfel de expozitii este categorisirea ei, un amestec de expozitie de arta si expozitie documentara, un amestec de ratiuni profesioniste si placeri de amator. Pusi in fata situatiei de a se exprima, de a comunica intr-un mod diferit intre ei sau cu oricare alt vizitator, seniorii au realizat un eveniment aparte, de impact. Asocierea imaginilor fotografice cu textele te introduce intr-o ambianta privata, a amintirilor unor oameni reali, care se plimba pe linga tine, pe care poate ii cunosti din ve