L-am descoperit pe Jan Dumitrescu la p. 131 a jurnalului lui Petre Solomon (1923-1991), poet de o discreţie pătrunzătoare, traducător eminent al unor capodopere din literatura universală, eseist substanţial şi autor al unor monografii renumite despre Celan şi Rimbaud.

Jurnalul său*, început la 19 ani, e cu totul singular în demers şi stil; nu pot ajunge la sus-numitul Jan Dumitrescu fără să citez, captivat, din prefaţa redactată "în luna octombrie a anului de dizgraţie 1942": "Vreau să notez toate evenimentele şi toate nimicurile din care se compune o zi şi pe care le cred interesante pentru un cititor imaginar cu sediul geografic într-o planetă străină... Pe cititorul meu îl văd de pildă în planeta Marte... Scrii pentru acest cititor marţian, ignorînd totul despre el şi aducîndu-i astfel cel mai preţios omagiu de care e capabilă umanitatea... Pentru idealitatea lui, scriu acest mesagiu ciudat, pe care îl lămuresc acum în linii mari. Iată:

Sînt în anul de graţie 1942 de la naşterea lui Isus, în Bucureşti-România-Sud-Estul Europei. (Latitudinea şi longitudinea nu le mai dau aici pentru că n-au importanţă în eternitate.) Sînt român de origine evreiască. (Faptul nu e important, dar e purtător de consecinţe şi a devenit, în vremea în care scriu, foarte categoric.) Adaug că omenirea, în anul acesta, e încleştată într-unul din marile războaie mondiale - încă din 1939, de la începutul lunii septembrie. România, ţara în care am văzut prima oară lumina, a intrat în război în 1941, adică anul trecut, în luna iunie. Războiul se dă acum în inima Rusiei - o ţară foarte mare din răsăritul Europei. Dau toate aceste indicaţii pentru a stabili un cadru cronicii mele... Cititorul meu va putea, pe baza informaţiilor mele, să tragă singur concluziile necesare. Vreau ca lectorul meu extraplanetar să aterizeze în actualitatea sectorului meu, cu toate bănuielile risipite..