Acum vreo zece-doisprezece ani, cînd Internetul tocmai abandonase scutecele şi începuse să meargă de-a buşilea, am citit o grămadă de studii despre revoluţia pe care world wide web-ul o va aduce în economie, în ştiinţe, în comerţ, în moravuri şi obiceiuri, în mode, în comunicare. şi în politică, desigur. Printre termenii în curs de sacralizare pe atunci se afla şi interactivitatea care, cuplată cu teza "democraţiei intrinseci Reţelei", anunţa, de fapt, triumful deplin al poporului: nu numai că oamenii vor fi, datorită Internetului, mai informaţi, dar vor avea posibilitatea - graţie interactivităţii - să-şi exprime şi opiniile, direct şi necenzurat, online. Nu numai că milioane de oameni, care pînă atunci nu avuseseră acces la informaţie, se vor trezi, datorită cuprinderii globale a Reţelei, binecuvîntaţi cu posibilitatea de a se informa (nimeni nu prea punea problema dacă respectivii şi vor să fie informaţi), dar aceleaşi milioane de oameni, după ce fuseseră atîta vreme reduşi la simple entităţi statistice, acum vor căpăta, în sfîrşit, voce: părerile lor, ale milioanelor de anonimi, vor trebui, în sfîrşit, cunoscute şi băgate în seamă. Pe atunci, site-urile web ofereau texte şi ceva grafică destul de primitivă, dar noii teoreticieni ai domeniului prevedeau, progresist, vremuri mai bune: tehnologia se va perfecţiona rapid şi va permite, la nivel global şi de masă, interactivitatea.

Ceea ce s-a şi întîmplat. Astăzi, eşti interactiv sau nu eşti. Una dintre formele curente de manifestare a interactivităţii este reprezentată de forumurile ziarelor online sau ale portalurilor de tot felul. Unele site-uri trăiesc, mai ales (sau chiar exlusiv), prin şi pentru forumuri. Acestea adună la un loc indivizi pasionaţi de o temă sau un domeniu (de la pescuit la modelism, de la religie la astronomie) care sfîrşesc prin a alcătui o comunitate. S-au scris între timp substanţ