La 1803, Maria Bărbătescu îşi încredinţează fiul în grija ceauşului Mihalache Bărbătescu şi a stolnicului Ghiţă Palada. Diata, alcătuită prin primăvară, prevede ca cei doi să se ocupe de "procopseala" copilului şi de starea moşiilor, sculelor, ţiganilor, pînă la căsătoria acestuia, şi-atunci "să aibă a le da toate moşiile în mîna copilului să şi le stăpînească". Cum misiunea este pusă sub patronajul Prea Sfinţiei Sale părintelui mitropolit, în faţa căruia trebuie să dea seamă, cei doi unchi notează, an de an, toate cheltuielile şi veniturile casei nepotului, caz fericit oferind o serie de detalii despre bunul mers al unei gospodării.

Între 1803 şi 1809, educaţia copilului Mihalache parcurge un drum lung şi se face cînd de un dascăl, cînd de altul, urmînd preferinţele epitropilor. Nu ştim ce a învăţat tînărul, dar catagrafia ne ajută să bănuim şi să aflăm cheltuielile presupuse de instruirea unui copil şi mai ales de creşterea lui. "Procopseala" începe în mai 1803 pe moşia de la Bărbăteşti, în casa tînărului învăţăcel, aflată alături de conacul unchiului patern, ceauşul Mihalache Bărbătescu. Dascălul Stan nu este pretenţios, dar nu are nici cine ştie ce cunoştinţe de carte, aşa că primeşte un taler pe lună pentru a "preda" scrisul şi cititul. Nu scrie prea mult, din moment ce tot anul nu se cumpără decît o dată hîrtie şi cerneală de 4 parale. Mult mai multe cheltuieli se fac cu îmbrăcămintea şi hrana copilului. În funcţie de anotimp, el primeşte iminei şi cizme, cămăşi de borangic şi anteriu, basmale şi ceacşiri, işlic şi fes. Fiu de boier, Mihalache este înconjurat de slugi; de exemplu, Păuna ţiganca îl spală şi-l ajută la îmbrăcat. Roabă fiind, Păuna nu primeşte simbrie, dar i se cumpără rochie şi scurteică, acesteia din urmă adăugîndu-i-se blană, cînd frigul toamnei începe. Apoi bani pentru "rasul, săpunul, spălatul rufelor" care se ridică la nu mai puţi