A fost abandonat in spital imediat dupa nastere. Mama si-a cunoscut-o datorita unor oameni cu suflet. Pe tata insa nu l-a cunoscut niciodata, iar acum nici nu stie daca isi mai doreste sa-l vada. Anul acesta, Valter Tambura este singurul tânar institutionalizat admis, la buget, la Facultatea de Teologie, sectia Asistenta Sociala. Valter Tambura este un tânar institutionalizat, de 22 de ani, care si-a petrecut copilaria prin centre de copii, iar acum locuieste alaturi de alti cinci colegi si prieteni, „frati adevarati“, in unul dintre apartamentele de tip familial ale Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Dolj. Este un tânar extrem de sensibil, maturizat, din pacate, prea devreme. La vârsta copilariei, Valter si-a vazut pentru prima data mama „De mic sunt la leaganul de copii. Mama m-a lasat in spital imediat dupa ce m-a nascut si a plecat. Am stat o perioada la un leagan de copii din Gorj, apoi la o casa de copii, iar in 1995 am fost transferat la Centrul de Plasament nr. 2 din cartierul Craiovita Noua. Eram mic, nu imi mai amintesc cu exactitate vârsta când doamna Fani Mitran, fosta sefa a centrului de plasament in care locuiam la acel moment, mi-a facut o surpriza pentru care o sa-i ramân recunoscator toata viata. Intr-o zi mi-a spus ca ma va trimite pe teren cu alti doi asistenti sociali, sa imi ofere sansa sa ies dincolo de portile centrului... Eram foarte speriat, refuzasem in nenumarate rânduri sa fiu infiat si mi-era teama sa nu mi se intâmple ceva. Socul a fost insa teribil. Asistentii sociali m-au dus la Plenita, in satul Risipiti, au oprit la o poarta, au chemat o femeie afara pe care mi-au prezentat-o. Era mama mea!“, a povestit cu glasul sugrumat de emotie Valter. „In fiecare an, pe 23 august, mergeam sa o felicit de ziua ei“ A aflat atunci ca mama lui era extrem de bolnava, isi ducea zilele in conditii mizere, traind in