Ziarele, micile ecrane sunt pline de fâte cu silicoane, de politicieni care ne spun lucruri in care nici ei nu cred, de prezumtivi corupti care, daca vor fi gasiti vinovati, au deja pregatite fie pasaportul, fie adeverinta ca nu suporta detentia. Oamenii adevarati, cei care muncesc peste masura sau sunt la limita subzistentei, apar in media doar atunci când li se intâmpla o nenorocire. Ca de pilda acum, cei doi mineri ingropati de vii. Am privit pe un program TV cum se adunasera la poarta minei rudele, saracacios imbracate, cu teama deznadejdei in priviri, ortaci cu fete brazdate, imbatrâniti inainte de vreme. Pe alt canal, erau prezentati mirii anului; intr-un living somptuos, cu havuzuri si sculpturi de marmura, ne anuntau bucuria care o vor face natiunii caci vor pleca la Mamaia... Nu-i invidiez si nu-i acuz pe cei care s-au imbogatit in mod cinstit; dar acestia sunt oameni onesti, de bun-simt, si nu-si manifesta opulenta gretoasa si nu-si etaleaza prostul gust aurit intr-o tara atât de saraca. Aparent, n-are nici o logica legatura intre imbogatitii dubios si soarta celor doi mineri; dar are. Numai Banca Mondiala a dat miliarde de euro pentru modernizarea minelor. Utilajele nu s-au schimbat insa de zeci de ani. Mai mult, cum spunea un vechi cunoscator al mineritului, la posturile inalte de conducere numirile s-au facut pe criterii exclusiv politice. Asa ca, fondurile de miliarde de euro au disparut, minele se scufunda, iar vilele sefilor si ale liderilor sindicali se inalta. Va mai amintiti când niste firme-capusa, ale stabilor si sefilor sindicali, au cumparat niste utilaje casate, le-au vopsit, si apoi le-au vândut Regiilor unde ei erau sefi, la preturi exorbitante? Au patit ceva? Asa ca multi mineri viseaza sa aiba soarta lui Gabriel Bivolaru. Sa fure 50 de milioane de dolari, sa-si trimita nevasta la Londra pe strada Zambaccian, apoi sa stea cinci ani in pusca