Mircea A. Diaconu
La sud de Dumnezeu. Exercitii de luciditate
Editura Paralela 45, Pitesti, 2005, 304 p.
Ce fericita oportunitate de a scrie despre o carte al carei autor „postiluminist“ – chiar daca acesta declara de la bun inceput ca nu are stipulat vreun obiectiv precum cel al respectarii principiilor postiluministe („e la mijloc o figura de stil – daca nu ma-nsel, se cheama preteritiune“, observa atent Mircea A. Diaconu cind e sa aduca vorba de Lista si decalogul lui Nicolae Manolescu) – isi expune indirect, inca din Prefata, daca nu chiar din sugestivul motto, in care e citat Caragiale, metoda de lucru: „Eu nu sint un erou, eu sint un burghez“.
Mircea A. Diaconu ne avertizeaza, asadar, ca avem in fata un op alcatuit de „un ins, in care ma recunosc uneori, care pretuieste demonstratia la fel de mult pe cit dispretuieste demersul teoretic si care schiteaza din frinturi un autoportret, prilej, acesta, de a aproxima temeiul judecatii critice“. Dar cum vine asta, sa aproximezi temeiul judecatii critice, avind in vizor un segment destul de larg al textelor metaliterare din prezent si, in acelasi timp, sa reusesti o schita din frinturi de autoportret?
- Un evantai multicolor prin contraste
Cel putin doua sint riscurile care-l pindesc pe un autor cu un asemenea background metodologic. in cazul cind nu se va fi ales cu o privire dezaprobatoare venita de la un public – nu-i asa? – avizat, care, deschizind la cuprinsul Exercitiilor de luciditate, se pomeneste cu un evantai multicolor prin contraste, de 34 (!) de autori-critici (intervievatorii included); cind trece de acest scurt examen, apare cel de-al doilea risc, al metodei. Anume riscul de a nu fi taxata ca subreda, data fiind alergia recenta, tot mai pronuntata, la impresionisme, si de a nu se alege cu un verdict ca cel dat de Albères metodei lui Sartre din cart
