Au trecut 15 ani de la moartea celebrei pianiste si scriitoare Cella Delavrancea. Dupa unii biografi, bunicii acesteia aveau radacini in judetele Vrancea si Vâlcea. Pianista cu nume de rezonanta internationala, fiica cea mai mare a cunoscutului scriitor Barbu Stefanescu Delavrancea, s-a nascut pe 2 decembrie 1887 si a trait 104 ani, pâna pe 9 august 1991. Pe lânga har, artista a fost inzestrata cu un potential biologic si intelectual de exceptie. Bunicii acesteia au trait mai bine de o suta de ani. Primele lectii de pian le-a primit la vârsta de trei ani de la mamica sa, Maria Lupascu, licentiata in filozofie si matematica, totodata fiind si o pianista talentata. La vârsta de numai opt ani, Cella a cunoscut primele succese. A avut parte de o educatie aleasa, in familie vorbindu-se exclusiv despre literatura, arta si muzica. Vorbea fluent franceza si germana. A urmat cursurile de pian la Conservatorul din Paris, iar la vârsta de 14 ani i-a cântat un vals de Chopin lui I.L. Caragiale, la Viena. Marele dramaturg a fost coplesit de talentul iesit din comun al tinerei pianiste. Acelasi vals l-a cântat impecabil, fara partitura, pe scena Ateneului, la implinirea venerabilei vârste de 90 de ani, auditoriul fiind de-a dreptul entuziasmat. Lânga ea era pianistul Dan Grigore. Multi dintre melomanii prezenti la eveniment lacrimau. Când, deodata, marea sarbatorita a tinut un scurt expozeu, pe care-l reproducem, partial: „Ma gândesc ca intâlnirea noastra de astazi vrea sa sublinieze vitejia cu care imi port vârsta, dar eu nu o socotesc batrânete. Sunt de mult bogata in anii adunati in desaga mea de viata, croita ca sa incapa in ea inca multe primaveri, insa dumneavoastra imi aduceti laude neasteptate, si nu gasesc cuvinte destul de elocvente care v-ar putea transmite expresia bucuriei mele. Dar o apreciere unanima si optimista incarca cu un plus de vitalitate si pe cei care o exp