In noaptea de 12 spre 13 august 1961, autoritatile est-germane au construit o incinta fortificata, alcatuita din garduri de sarma ghimpata, pe linia ce separa, in Berlin, zona de ocupatie sovietica (asupra careia isi exercitau nominal autoritatea), de zonele de ocupatie americana, engleza si franceza. Accesul rutier si pe calea ferata intre Berlinul de Est (ocupat de sovietici) si celelalte trei zone, denumite generic Berlinul de Vest, a fost intrerupt. Spre stupefactia intregii lumi occidentale, in zilele urmatoare autoritatile est-germane au dispus zidirea ferestrelor si a portilor cladirilor situate pe linia de demarcatie dintre Berlinul de Est si Berlinul de Vest.

Prin ridicarea Zidului Berlinului, autoritatile comuniste ale RDG au incercat sa stopeze hemoragia fugii resortisantilor sai in RFG, care in 1961 atinsese deja cifre alarmante (3,6 milioane).

Caracteristicile de constructie si asigurarea pazei acestui zid vorbesc de la sine despre dimensiunile intentiei: lungimea totala de centura in jurul Berlinului de Vest - 155 km, din care lungimea intre Berlinul de Vest si Berlinul de Est - 43,1 km; lungimea intre Berlinul de Vest si RDG - 111,9 km; inaltimea - minimum 3,6 m; latimea - 1,2 m; adancimea de la sol - 2,1 m; turnuri de control - 302; unitati cu caini de paza - 259; mitraliere - 93; buncare - 20.

Ulterior, autoritatile est-germane au simtit nevoia de a recupera, macar partial, devizele turistice pierdute prin ridicarea Zidului Berlinului. Drept urmare, ele au decis sa acorde, contra unei taxe, permise de sejur zilnice valabile 24 de ore si sa autorizeze organizarea de vizite in Berlinul de Est. Pentru turistii straini a fost desemnat si amenajat un punct unic de trecere, pe Friedrichstrasse (Checkpoint Charlie), deschis ziua si noaptea.

Pentru a ilustra si pe cale arhitectonica superioritatea sa si a suscita interesul turist